Un triumf istoric: Louis Blériot, primul zbor la București

Pe 25 iulie 1909, lumea întreagă a privit cu admirație către Canalul Mânecii, unde un om, Louis Blériot, tocmai învinsese distanța și teama, traversând întinderea de apă într-un aparat de zbor improvizat, fragil și zgomotos. Era primul zbor internațional din istorie, o realizare care l-a transformat pe Blériot într-o celebritate și un simbol al începutului de secol XX.

La scurt timp după celebra traversare, Louis Blériot a fost invitat să facă o demonstrație în România. Vizita sa la București, în octombrie 1909, a fost încununată cu o demonstrație de zbor pe câmpul de la Băneasa, care urma să devină peste doar câțiva ani primul aerodrom oficial al țării.

Venirea lui Blériot a stârnit un val de entuziasm în rândul elitei bucureștene, dar nu a fost scutită de incidente. Jumătate din populația Capitalei, scriau ziarele epocii, plus mii de provinciali, s-au adunat pe câmpul hipodromului Băneasa. Aparatul nu a putut însă să zboare, din cauza exploziei motorului. Iată relatarea:

“Pe la ora 1 si jumătate, când toți așteptau să sosească M. S. Regina și familia princiară pentru ca Blériot să se prepare de zburat, s-a auzit o detunătură puternică. Publicul de la tribune s-a alarmat și a alergat grămadă la platforma unde era așezat aeroplanul. Spre marea surprindere a tuturor, detunătura fusese produsă de motor. Cu câteva minute mai înainte, acel motor fusese pus în mișcare spre a i se încerca rezistența. De-abia începuse să funcționeze și a făcut explozie, distrugând elicea și aruncând-o în bucăți în aer. O bucată din elice a izbit puternic pe inginer Pascu, care se afla în apropiere, rănindu-l destul de grav. Rănitul a fost dus la ambulanța Soc. de salvare, unde i s-au dat ajutoarele medicale.

Pe când publicul de la tribune se îmbulzea în jurul aeroplanului ca să afle ce s-a petrecut, au sosit în automobile M. S. Regina cu doamnele de onoare, Altețele Lor Regale Principii Ferdinand, Maria, Carol și Elisabeta și domnii miniștri. Toți au mers de-a dreptul la aeroplan, unde membrii clubului-automobil le-a făcut cunoscut accidentul întâmplat. Cum publicul era nerăbdător să știe dacă acel accident cauza sau nu amânarea ascensiunii, dl. Cămărășescu s-a urcat pe platformă și, în numele lui Blériot, a spus:

– Motorul aeroplanului și elicea au fost distruse în urma exploziei întâmplate. Dl. Blériot speră ca în timp de două zile să aducă de la Viena un alt motor și astfel să poată face ascensiunea. Dl. Blériot regretă că a cauzat o mare neplăcere publicului prin nenorocirea ce i s-a întâmplat și îl roagă să-l ierte că ascensiunea trebuie să se amâne.

Pentru a nu lăsa loc vreunei interpretări greșite, aeroplanul a fost dus în fața publicului, căruia i s-au arătat motorul și elicea sfărâmate. În urmă a fost condus și Blériot în fața mulțimii. Ilustrul aviator era dezolat. Cu fața descompusă, cu ochii injectați, el stătea foarte trist. O parte din public i-a făcut ovații, ceilalți asistenți îi împărtășeau durerea. Celor din jurul său, le-a spus: „Sunt dezolat că mi se întâmplă un asemenea accident, care mă poate discredita. Sper totuși să risipesc orice rea impresie produsă când voi monta noul motor.

Blériot a stat mult timp de vorbă cu M. S. Regina, cu familia princiară și cu domnii miniștri. M. S. Regina, adresându-se doamnei Blériot, i-a spus:

– Îmi pare bine că accidentul nu s-a întâmplat în aer și atribui acest noroc faptului că eu m-am rugat la Dumnezeu să aibă în pază pe soțul d-tale!”

Evenimentul a fost amânat cu o săptămână, iar duminica următoare a venit și mai multă lume la Băneasa. Familia regală a României s-a aflat în tribuna oficială, deasupra căreia Blériot și mecanicul lui au zburat învârtindu-se în cercuri. Mulțimea a fost în delir. Era primul zbor văzut în România:

„Blériot își puse șapca în cap, se legă peste urechi și se urcă cu multă ușurință în mașina sa zburătoare în care se pierde până la umeri. Ceasurile cinci și 20 minute. Soarele a asfințit, își mai arată puterea doar învăluind într-o roșeață vie de foc întreg apusul, de unde se revarsă pierzându-se peste tot orizontul o lumină dulce, plăcută.

Și toți suntem muți: Principe, prim ministru, muncitorul sătean; tuturor ne e teamă parcă să nu speriem pasărea uriașă. Primul mecanic apucă elicea cu amândouă mâinile. O învârtește de vreo 4-5 ori și în același timp cu un zgomot puternic, asemuitor cu al câtorva automobile în mers, mașina pornește încet, apoi redepe, coada se ridică și după o distanță de 50 metri întregul aparat e în aer și se urcă, se urcă mereu. E sublim. E la treizeci de metri înălțime și se duce, se duce cu direcția înspre acel apus sublim de soare. Face vreo 4 kilometri în linie dreaptă, pare că se pierde, când deodată întoarce spre stânga, face o curbă mare, se coboară la vreo câțiva metri deasupra solului și iarăși se ridică, trece ca o săgeată deasupra capetelor.

Tăcerea pe care am păstrat-o toți până în acest moment se transformă în strigăte delirante, în urale zgomotoase. Agitând pălăriile, principele moștenitor, primul ministru, toți ceilalți, doamnele fluturând batistele, salutăm astfel marele triumf al științei, rezolvarea încercatei probleme a cuceririi aerului.

Dar Bleriot zboară, zboară mereu, virează la stânga, face încă un ocol și pe linie dreaptă, din același loc de unde a plecat, se coboară ca o pasăre uriașă peste prada ei. Sunt orele 6 fără 25 minute. Ovațiunile încep din nou și, vădit emoționat, A S. R. Principele Carol strânge cel dintâi mâna acestui mare cuceritor al aerului, caracterizat printr-o modestie excesivă. E felicitat apoi de dl. Brătianu și de toți ceilalți. Încercatul aviator zâmbește tuturor, nu prea vorbește. Pare mulțumit…”

Printre tinerii care l-au privit atunci cu admirație pe Louis Blériot s-au aflat Aurel Vlaicu și Henri Coandă, care aveau să înscrie numele României în istoria aviației mondiale.

Născut pe 1 iulie 1872 la Cambrai, în nordul Franței, Louis Blériot a studiat ingineria la prestigioasa École Centrale din Paris. Inițial a fost producător de lămpi pentru automobile, dar era fascinat de ideea zborului încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

A început prin a studia și experimenta diverse aparate de zbor, ale căror structură și funcționare le concepea și le calcula singur. În 1905, a construit un planor cu flotoare, pe care a încercat să-l lanseze de pe Sena, dar aparatul a capotat și s-a scufundat, iar el a scăpat cu viață ca prin minune. În 1907, un alt aparat, ceva mai norocos, a reușit să zboare câțiva metri, dar s-a prăbușit în cele din urmă.

Tânărul inginer nu s-a lăsat însă învins de eșecuri și pe 17 septembrie același an a încercat un nou monoplan, aducându-i o serie de inovații dintre care multe au stat la baza aviației moderne. Avionul a zburat 18 metri, fiind pilotat chiar de Blériot, care, din 1907, și-a construit și și-a pilotat singur propriile aparate de zbor.

Pe 31 octombrie 1908, a realizat primul circuit aerian din lume, parcurgând 14 kilometri în 11 minute, chiar dacă întoarcerea a fost făcută cu două escale. Ziua cea mare avea să fie 25 iulie 1909: traversarea Canalului Mânecii, pe care a reușit-o în 37 de minute.

În viața personală, Blériot a fost un om discret și devotat. Căsătorit cu Alice Védères, care l-a susținut în aventurile sale periculoase, obișnuia să spună că familia era “hangarul în care își reîncărca sufletul”.

După retragerea din viața activă de pilot, a rămas implicat în industria aeronautică, devenind constructor de avioane. Compania sa, Blériot Aéronautique, a produs aparate de zbor utilizate atât aviația civilă, cât și în cea militară, inclusiv în timpul Primului Război Mondial. Ulterior industria aeronautică a luat alte direcții, iar uzinele lui au fost nevoite să-și închidă porțile.

S-a stins pe 1 august 1936, la vârsta de 64 de ani, ceremonia cu onoruri militare având loc la Hotel des Invalides din Paris, iar înmormântarea la Cimetière des Gonards, la Versailles. Cei mai renumiți aviatori francezi l-au însoțit pe ultimul drum, iar carul funebru a fost urmat de avionul istoric cu care Blériot a traversat pentru prima oară Canalul Mânecii.

Surse:

• Archival papers from Musée de l’Air et de l’Espace (Paris)

• “Les Grands Noms de l’Aéronautique” – Ed. Larousse, 1968

• „Adevărul”, „Universul”, „Dimineața”, 1909–1911, 1936