Spre sfârșitul vieții, marele cărturar Bogdan Petriceicu Hasdeu, retras la Câmpina, în castelul ridicat în memoria fiicei sale, Iulia, a dorit să lase posterității nu doar operele sale, ci și o mărturie de credință.
Testamentul său, autentificat la Tribunalul Ilfov în noiembrie 1906, dezvăluie respectul profund pentru dinastia regală, devotamentul față de cultura națională și dorința de a închina castelul „Iulia Hasdeu” unui ideal spiritual. Documentul reflectă atât rigoarea omului de știință, cât și sensibilitatea celui care și-a transformat durerea personală într-o operă de patrimoniu.
Testament
Eu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, aflat în deplinătatea facultăților mele intelectuale, fac acest testament, prin care las averea mea după cum urmează:
I. Bunurile mele
Castelul „Iulia Hasdeu” din Câmpina, situat pe strada Municipală, cu tot terenul aferent, precum și anexele acestuia: un corp de case pentru locuința proprietarului, un al doilea corp cu bucătărie și locuințe pentru servitori, precum și alte construcții mai mici aflate pe teren.
Întreaga avere mobilă din castel – cărți, tablouri, obiecte de artă, mobilier.
Manuscrisele mele.
Un teren cu o lățime de aproximativ 8 metri, aflat la nord de castel (vecinătatea Gribăcica), pe care se găsesc o casă pentru portar și un corp de clădiri alcătuit din două camere și un antreu. Acest teren a fost separat încă din timpul vieții de restul castelului.
Mobilierul necesar locuinței, aflat în aceste construcții.
II. Legatar universal
Institui legatar universal pe Alteța Sa Regală Principele Nicolae al României, ca un omagiu de profundă venerație pentru dinastia domnitoare a Hohenzollernilor și ca expresie a speranțelor viitoare ale României.
Alteța Sa Regală este rugată ca din averea moștenită să ofere femeii Anica Manolescu – menajera care a îngrijit de bătrânețile mele – imobilul menționat la punctul 4 și mobilierul de la punctul 5. Dacă Alteța Sa va prefera să păstreze întreaga avere, atunci îi va oferi acesteia suma de 20.000 lei, eliberând astfel succesiunea de orice sarcini.
III. Dorințe speciale
Rog Alteța Sa Regală să asigure întreținerea modestă a mormântului familiei Hasdeu din cimitirul Șerban Vodă, unde doresc să fiu îngropat.
Manuscrisele mele vor fi încredințate domnilor C. M. Ciocazan și Iuliu Dragomirescu, care vor decide asupra publicării și utilizării lor. Tot lor le las dreptul exclusiv asupra operelor mele literare și științifice, cu rugămintea de a depune veniturile la Casa de Depuneri, constituind un fond „Iulia Hasdeu”, destinat sprijinirii lucrărilor de inspirație spiritualistă și liber-evanghelică.
IV. În caz de caducitate
Dacă testamentul va deveni caduc, întreaga avere revine executorilor mei testamentari, cu obligația de a îndeplini dorințele legate de Anica Manolescu și întreținerea cavoului. Ei vor transforma castelul într-un templu sau muzeu spiritualist și vor vinde anexele și mobilierul, folosind venitul pentru întreținerea acestuia.
V. Revocarea dispozițiilor anterioare
Anulez toate testamentele și dispozițiile făcute anterior, inclusiv pe cel în favoarea fostului meu intendent Vasile Pascu, îndepărtat pentru lipsă de recunoștință și purtare periculoasă.
VI. Executorii testamentari
Numesc ca executori testamentari pe domnii:
Emil G. Costinescu, fost ministru;
G. M. Ciocazan, avocat;
Barbu Delavrancea, avocat;
Tudor Rădulescu, director al Regiei Monopolurilor Statului;
Gh. Ștefănescu, profesor la Conservator;
Iuliu Dragomirescu, publicist.
Le cer acestora să primească această sarcină și să ducă la îndeplinire ultimele mele voințe.
Făcut la București, astăzi, 23 noiembrie 1906.
(ss) B. P. Hasdeu, pensionar, Câmpina
Bogdan Petriceicu Hasdeu s-a stins din viață pe 25 august 1907, la Câmpina. Ceremonia de înmormântare a avut loc la 28 august (10 septembrie 1907 stil nou) și a transformat Bucureștiul într-un oraș al reculegerii. În acea zi, la ora 11:10 dimineața, trenul funerar care aducea trupul savantului în Capitală a sosit în Gara de Nord. Pe peron se adunase o mulțime impresionantă de oameni, printre care se aflau Alexandru Vlahuță, G. Adamescu, D. Kiriac, Simion Mehedinți, Dimitrie Onciul și mulți alții. Sicriul, întâmpinat cu un serviciu religios oficiat de arhiereul Nifon, a fost purtat pe brațe până la carul funebru tras de patru cai, pornind apoi pe traseul Gara de Nord – Calea Griviței – Calea Victoriei – Cimitirul Bellu. În dreptul Academiei Române, cortegiul s-a oprit pentru o rugăciune, semn al recunoașterii meritelor marelui cărturar.
Convoiul a ajuns la cimitir în jurul orei 14. În capela împodobită în negru și înconjurată de coroane trimise de Academie, Ministerul Cultelor și admiratori, sicriul a fost așezat pe catafalc. Într-o atmosferă de profundă emoție, glasurile preoților s-au unit în slujba de pomenire, după care profesorul Dimitrie Onciul a ținut un discurs vibrant, evocând opera enciclopedică a lui Hasdeu și rolul său de întemeietor al școlii românești de istorie și filologie. În numele Universității din Iași a vorbit profesorul Ilie Bărbulescu, subliniind contribuțiile de slavist ale regretatului savant.
La final, corul a intonat „Veșnica pomenire”, iar sicriul a fost condus la cavoul familiei, unde se odihneau soția și fiica sa, Iulia. Garda de onoare a Regimentului 4 Ilfov a prezentat armele, iar fanfara militară a cântat același imn funebru care răsunase și la moartea Iuliei Hasdeu. Întreaga ceremonie s-a încheiat în jurul orei 15, în prezența unei asistențe numeroase, de la membri ai Academiei și universităților din București și Iași, până la studenți, profesori și simpli admiratori ai celui care a fost una dintre figurile cardinale ale culturii române.
Felicitari pentru materialul interesant!
În veci pomenirea lui.