Inginerul Citroën a cucerit șoselele, dar a fost învins de pasiunea pentru jocurile de noroc
André Citroën a revoluționat industria europeană prin inovații curajoase și o viziune modernă asupra producției în serie, inspirată de modelul american. A fost primul care a introdus banda de asamblare în Franța și a lansat mașini îndrăznețe, precum Citroën Traction Avant, dar geniul său tehnic a fost umbrit de o pasiune costisitoare: jocurile de noroc. Fascinat de cazinouri și curse de cai, Citroën a pierdut sume uriașe, iar criza economică din anii ’30 și datoriile personale au dus în cele din urmă la colapsul imperiului său.
Venit pe lume pe 5 februarie 1878, într-un Paris aflat în plină expansiune industrială, André-Gustave Citroën a fost fiul unei familii evreiești cu origini în Olanda și Polonia. Tatăl său, Levie Citroën, a fost comerciant de diamante, dar s-a sinucis în 1884, lăsându-l orfan la doar șase ani.
Moartea prematură a acestuia l-a marcat profund și l-a determinat să se concentreze pe studii, considerând că aceasta e calea sigură spre performanță. André a fost admis la celebra École Polytechnique, unde s-a format ca inginer. În timpul unei călătorii în Polonia, a descoperit un tip special de roți dințate elicoidale duble, un sistem revoluționar pentru vremea aceea, care avea să devină mai târziu simbolul companiei sale: celebra emblemă Citroën cu chevroane duble.
După finalizarea studiilor, a înființat o companie specializată în construcția acestor roți dantelate și a intrat rapid în atenția noii industrii automobilistice. În timpul Primului Război Mondial, ideile lui despre producția în serie – inspirate de modelul american Ford – au fost puse în slujba armatei. Inginerul a ridicat în timp record o fabrică de muniție la Quai de Javel, care a ajuns să producă 55.000 de obuze pe zi. Pentru Franța, Citroën devenise nu doar un inginer de excepție, ci un salvator.
La sfârșitul războiului, a decis să transforme uzina militară în fabrică de automobile și astfel a luat naștere, în 1919, Societatea Citroën, care avea un scop grandios: democratizarea automobilului. André nu voia să fie un fabricant de mașini, ci să ofere mijloace de deplasare accesibile pentru cât mai mulți francezi.
Uzinele se întindeau pe o suprafață totală de 300.000 metri pătrați, efectivul lucrătorilor era de 50.000 de oameni, mașinile industriale utilizate pentru fabricația automobilelor erau în număr de peste 12.000, iar “orășelul” Citroën producea 600 vehicule pe zi. În doar câțiva ani, a devenit al patrulea producător auto din lume, iar în 1934, a lansat legendarul Traction Avant – primul sedan cu tracțiune față produs în serie, o adevărată revoluție tehnică.
Citroën nu a fost doar un inginer strălucit, ci și un vizionar. A investit sume uriașe în advertising, transformând Turnul Eiffel în cel mai înalt panou publicitar din lume. Numele lui compus din mii de becuri electrice era vizibil de la zeci de kilometri distanță. În plus, în 1922 a organizat o caravană prin deșertul Sahara, pentru a demonstra fiabilitatea vehiculelor sale, expediția fiind prima traversare pe patru roți a deșertului african și fiind urmată de alte „croaziere Citroën” spectaculoase în Asia și America de Sud.
André Citroën s-a căsătorit în 1914 cu Georgina Bingen, o evreică de orgine italiană, cu care a avut patru copii. În tinerețe nu a fost interesat de lux, nu a colecționat obiecte de artă, nu și-a cumpărat proprietăți spectaculoase. A fost, pentru o vreme, membru al lojei masonice Grand Orient de France, dar și-a încheiat activitatea în 1919, concentrându-se pe imperiul auto pe care îl construise. Odată cu succesul spectaculos, stilul lui de viață s-a schimbat, iar acest lucru l-a ruinat în cele din urmă.
Cheltuielile uriașe pentru marketing, criza economică și viață personală marcată de pasiunea pentru jocuri de noroc l-au adus în pragul falimentului. În anii ‘20- ’30, devenise un obișnuit al cluburilor de noapte, al meselor de cazino și al hipodromurilor, în special al celui de la Longchamp, și se spune că nu o dată, la Deauville, după ce câștiga sume măricele la ruletă, dăruia crupierilor sau barmanilor mașini Citroen, care valorau mult mai mult decât sumele obținute în sala de joc.
Iată o relatare din presa vremii:
„Afacerile mergeau bine, iar Citroën ducea o adevărată viață de prinț. Cheltuia sume enorme. Cumpărase bijuterii scumpe din Paris, nenumărate coliere cu perle de o frumusețe rară și inele, pe care le dăruia prietenelor sale. Marele fabricant obișnuia să ofere fiecăreia dintre destul de numeroasele lui prietene câte un automobil de lux. Se spune că, într-o singură noapte la Monte Carlo, a câștigat fantastica sumă de 240 de milioane de lei.
Dar și norocul acesta trebuia, mai devreme sau mai târziu, să se sfârșească. Criza economică mondială a lovit din plin uzinele Citroën. Fabrica nu mai vindea câte 400 de mașini pe zi, așa cum obișnuia, tot așa cum nici Ford nu mai reușea câte o mie de bucăți.
Disperat, Citroën a încercat să se sinucidă. Tentativa a fost zădărnicită și trecută sub tăcere. Între timp, uzinele sale se apropiau cu pași mari de colaps. Afacerile au regresat atât de rapid, încât datoriile au atins suma de patru miliarde de lei.
Marea fabrică de anvelope „Michelin”, care investise o sută de milioane de franci francezi în afacerile Citroën, a încercat să-l salveze. Chiar și guvernul francez a intervenit, întrucât prăbușirea companiei ar fi însemnat ca peste 50.000 de muncitori să rămână fără loc de muncă.”
În decembrie 1934, compania a intrat în faliment și a fost preluată de Michelin. Pentru Citroën, acesta a fost un moment peste care nu a reușit să treacă.
Inginerul s-a îmbolnăvit de cancer și a murit pe 3 iulie 1935, la vârsta de 57 de ani. Relatările din epocă arătau că la momentul decesului cântărea 32 de kilograme. A fost înmormântat în Cimitirul Montparnasse din Paris, prietenii apropiați spunând că moartea i-a fost grăbită nu de boală, ci și de durerea de a-și fi pierdut compania care îi purta numele.
Unul dintre lucrurile mai puțin cunoscute despre el este că, în ciuda reputației de antreprenor sever, s-a numărat printre primii industriași francezi care au introdus concediul de maternitate plătit, servicii medicale gratuite și pensii pentru angajați, devenind un pionier și în responsabilitatea socială, nu doar în inovație tehnică.
După dispariția lui André din companie, Pierre-Jules Boulanger, directorul tehnic de la Michelin, a devenit noul lider al Citroën și a adoptat o strategie de dezvoltare mai prudentă. El a fost cel care a modernizat liniile de producție ale uzinelor și a început proiectul “TPV” (Très Petite Voiture, o mașină foarte mică și ieftină), care avea să devină celebrul 2CV, un automobil extrem de economic, destinat în special populației rurale. Presa l-a ironizat după lansarea de la Salonul Auto de la Paris din 1948, numindu-l „rățușca cea urâtă”, dar publicul l-a îndrăgit foarte repede.