Hattie McDaniel – Trista poveste a lui Mammy la Hollywood

„Mai bine să joc o servitoare pe ecran decât să fiu una în realitate”, spunea actrița

În perioada în care rolurile disponibile pentru actrițele de culoare erau limitate, Hattie McDaniel a reușit să pășească pe scena industriei cinematografice americane cu o naturalețe fără precedent.

La sfârșitul lui februatie 1940, devenea prima persoană afro-americană care câștiga un premiu Oscar, pentru rolul lui Mammy din „Pe aripile vântului”. Dar povestea ei începuse cu mult înainte de acea seară istorică, într-o Americă încă profund segregată.

Hattie McDaniel s-a născut pe 10 iunie 1893, în Wichita, Kansas, într-o familie numeroasă, fiind cel de-al treisprezecelea copil al unui cuplu de foști sclavi. Tatăl ei, Henry McDaniel, fusese soldat în armata unionistă în timpul Războiului Civil, iar mama, Susan Holbert, făcea parte dintr-un cor bisericesc. Copilăria lui Hattie a fost marcată de sărăcie, dar și de o profundă legătură cu muzica și religia.

În adolescență, familia s-a mutat la Denver, Colorado, unde Hattie a urmat liceul și a început să cânte în coruri și formații de vodevil, iar vocea ei profundă și prezența scenică remarcabilă au transformat-o rapid într-o vedetă locală, devenind una dintre primele femei de culoare care a cântat la radio, în anii 1920.

Primii pași la Hollywood și barierele rasiale

În anii ’30, Hattie s-a mutat la Los Angeles, unde a lucrat inițial ca femeie de serviciu și spălătoreasă, însă în tot acest timp încerca să pătrundă în industria filmului. A început cu roluri minore, adesea necreditate, jucând servitoare sau bucătărese. Studiourile de atunci nu ofereau prea multe opțiuni pentru actorii afro-americani, iar Hattie a fost adesea criticată de activiștii din propria comunitate pentru că accepta aceste posturi umilitoare. Totuși, ea vedea situația puțin diferit: „Mai bine să joc o servitoare pe ecran decât să fiu una în realitate”, spunea în acei ani.

Cum a ajuns în „Pe aripile vântului”

Rolul vieții ei a venit în 1939, când a fost distribuită în adaptarea cinematografică a romanului „Pe aripile vântului”.

Competiția pentru a obține rolul lui Mammy a fost, se pare, aproape la fel de intensă ca aceea pentru Scarlett O’Hara. Prima Doamnă Eleanor Roosevelt i-a scris producătorului David O. Selznick pentru a-i cere ca propria ei menajeră, Elizabeth McDuffie, să fie luată în considerare pentru rol.

Hattie McDaniel, care nu credea că va fi aleasă, deoarece își câștigase reputația ca actriță de comedie, a venit la audiție îmbrăcată într-o uniformă autentică de menajeră și l-a cucerit pe regizorul Victor Fleming. Mărturiile din epocă arată că a fost susținută de actrița Vivien Leigh și de Clark Gable, care au considerat că este cea mai potrivită dintre toate actrițele de culoare care se prezentaseră la casting.

Pe platourile de filmare, a impus respect prin talentul și disciplina ei, iar relația cu colegii de platou a fost una caldă, în ciuda faptului că statutul de actriță afro-americană o ținea în afara cercurilor sociale ale distribuției principale.

Pe 29 februarie 1940, la ceremonia Academiei Americane de Film, desfășurată la Hotelul Ambassador din Los Angeles, Hattie McDaniel a devenit prima persoană afro-americană care a câștigat un premiu Oscar, pentru rol secundar. Paradoxal, deși era nominalizată, nu a avut voie să stea la aceeași masă cu restul echipei de producție. A fost așezată într-un colț al sălii, iar discursul său emoționant de acceptare a premiului a fost rostit cu o voce tremurândă: „Sper să fiu mereu un model pentru rasa mea și pentru industria cinematografică.”

Anii de după glorie

În ciuda recunoașterii pe care o primise odată cu Premiul Oscar, Hattie nu a reușit să obțină ulterior roluri mai complexe. A continuat să joace în filme și să lucreze la radio, fiind distribuită în emisiunea „Beulah”, un show cu audiență mare, dar care a stârnit controverse legate de perpetuarea stereotipurilor. În anii ’50, actrița a început să aibă probleme de sănătate, iar industria de la Hollywood nu i-a mai oferit nicio șansă.

Viața personală: între discreție și tristețe

Hattie McDaniel a fost căsătorită de patru ori, dar niciunul dintre mariaje nu a fost de lungă durată, și nu a avut copii.

Primul ei partener de viață a fost Howard Hickman, cu care s-a căsătorit pe 19 ianuarie 1911, la Denver, în Colorado, dar bărbatul a murit patru ani mai târziu. În 1922, s-a recăsătorit cu George Langford, care provenea dintre-o familie prosperă din Denver, însă acesta a fost împușcat mortal la scurt timp după mariaj.

Pe 21 martie 1941, a decis să accepte cererea lui James Lloyd Crawford, un agent imobiliar, nunta având loc în Tucson, Arizona. Actrița i-a mărturisit la începutul anului 1944 jurnalistei Hedda Hopper că bănuiește că este însărcinată, în ciuda faptului că avea deja 51 de ani. A început să cumpere hăinuțe pentru bebeluș și a amenajat o cameră specială în locuința sa, spunând tuturor că așteaptă „un dar de la Dumnezeu”. Planurile i-au fost spulberate când a aflat că era vorba despre o sarcină falsă, ceea ce i-a provocat o depresie profundă. A divorțat de Crawford la scurt timp, după patru ani și jumătate de căsnicie, explicând că bărbatul era gelos pe succesul ei profesional.

În sfârșit, în iunie 1949, a făcut o ultimă încercare de a-și întemeia o familie căsătorindu-se cu Larry Williams, un decorator de interioare, dar s-a despărțit de el în 1950, declarând în instanță că cele cinci luni de conviețuire au fost marcate de „certuri și tensiuni continue”.

Actrița a locuit într-o casă dintr-un cartier exclusivist din Los Angeles, fiind la un moment dat victima discriminării rasiale, pentru că vecinii albi au încercat să o alunge.

Boala și lipsa rolurilor au lăsat-o aproape falită la finalul vieții. Hattie a murit de cancer de sân pe 26 octombrie 1952, la vârsta de 59 de ani. Averea actriței la momentul decesului era de aproximativ 10.000 de dolari, dar fiscul american (IRS) a susținut că avea o datorie de peste 11.000 de dolari, motiv pentru care un tribunal a decis ca toate bunurile ei, inclusiv statueta Oscar, să fie vândute pentru a acoperi sumele datorate statului și creditorilor.