Delphine Delamare, femeia care a inspirat tragedia Emmei Bovary
În Normandia secolului al XIX-lea, într-un târg liniștit în care convențiile sociale păreau de neclintit, se năștea povestea unei femei care avea să inspire unul dintre cele mai importante romane franceze, „Madame Bovary”. Numele ei a fost Delphine Delamare, iar viața aparent banală pe care a dus-o avea să lase o amprentă adâncă în literatura universală.
Delphine (născută Couturier) a venit pe lume în jurul anului 1822, în familia unui fermier înstărit din Blainville, o localitate din nordul Franței. Nu există foarte multe informații despre copilăria ei, dar se pare că a fost crescută într-un mediu conservator și a avut acces limitat la educație. Asemenea multor tinere din acea epocă, Delphine citea cu pasiune romane populare, care înfățișau povești de iubire pasionale ce sfidau normele morale în numele iubirii.
La vârsta de 17 ani, tânăra s-a căsătorit cu Eugène Delamare, un medic de provincie fără diplomă, care fusese studentul tatălui lui Gustave Flaubert. Cuplul s-a stabilit în satul Ry, aflat în apropiere de Rouen. Inițial, mariajul părea o oportunitate, dar așteptările tinerei s-au lovit rapid de conformismul vieții conjugale. Delamare era un om respectabil, dar lipsit de rafinament și adesea distant, iar Delphine, o femeie atrăgătoare, cu trăsături delicate și vise mărețe, se simțea captivă într-un univers domestic care o sufoca.
Pe fondul vieții conjugale neîmplinite, avidă de afecțiune, a început să caute în afara căsniciei ceea ce îi lipsea acasă. A avut cel puțin două aventuri cunoscute cu bărbați din regiune, iar comportamentul ei a stârnit rapid bârfe în comunitatea restrânsă. În plus, Delphine împrumuta sume mari de bani, adesea fără știrea soțului, de la diverși comercianți locali, cheltuindu-i pe haine, parfumuri și mici luxuri care îi ofereau iluzia unei vieți mai sofisticate decât avea în realitate, acumulând astfel datorii considerabile.
Pentru că nu a făcut față presiunii financiare și reputației pătate, în anul 1848 a decis să-și pună capăt zilelor. Delphine Delamare, care avea doar 27 de ani, a murit după ce a ingerat arsenic și a fost înmormântată în cimitirul din localitate.
Scriitorul Gustave Flaubert a aflat povestea ei de la tatăl său, Achille-Cléophas, care era chirurg șef al Spitalului din Rouen și fusese profesorul soțului Delphinei. Fascinat de drama provincială și de figura acestei femei pline de contradicții, a început să documenteze cazul: a vizitat orășelul Ry, a consultat registrele publice și a discutat cu localnicii care își aminteau scandalul Delamare.
Rezultatul a fost romanul “Madame Bovary”, publicat în toamna anului 1856 în foileton, în „Revue de Paris”, și în 1857 în volum, la Editura Levy. Emma Bovary, eroina lui Flaubert, semăna izbitor cu Delphine – era tânără, frumoasă, avea o educație superficială, se măritase cu un medic plictisitor și visa la o viață de pasiune și lux. La fel ca doamna Delamare, personajul a sfârșit tragic, după câteva escapade sentimentale și o rușinoasă ruină financiară.
Romanul de debut al scriitorului a fost întâmpinat cu mare scandal în Franța, Flaubert a fost acuzat de imoralitate și a fost judecat pentru „ultraj adus moralei publice și religioase”, însă a fost achitat,
Criticul Léon Daudet afirma cu dispreț: „N-aș da nici două parale pentru toată opera lui Flaubert…” În L’Univers (1857), se scria: „Încep prin a declara că această carte (Madame Bovary) este de o asemenea natură încât îmi este cu neputință să-i fac aici analiza. Arta încetează din clipa în care o potopesc gunoaiele…”
Tot despre Madame Bovary, Xavier Doudan nota în 1857, într-o scrisoare adresată lui Theobald Piscatory: „Nu știu dacă n-ar fi cazul ca poliția corecțională să-și spună cuvântul. Cert este că, dacă Racine sau Voltaire ar fi citit acest roman, i-ar fi cuprins grețurile. Mișeliile oglindite într-o cloacă nu pot constitui un tablou frumos.”
„Madame Bovary” a rezistat criticilor și timpului și este considerat astăzi primul mare roman realist al epocii moderne. Cartea a fost ecranizată de mai multe ori, inclusiv în adaptări celebre, având în rolul principal actrițe precum Valentine Tessier (1934), Pola Negri (1937), Jennifer Jones (1949), Isabelle Huppert (1991) și Mia Wasikowska (2014).
Numele real al femeii care l-a inspirat pe Flaubert a fost însă umbrit de gloria literară a Emmei Bovary.